E-mail          Link-uri
         Info pacient   /   Servicii medicale   /   Activități didactice   /   Cercetare & studii clinice   /   Publicații   /   Evenimente   /   Staff   /   Contact


DEPISTAREA TUBERCULOZEI


dr. NASTASE MARGARETA



 

Descoperirea bolii este în mod oficial integrată în atribuțiile actualului medic de familie încă din anul 1995 (Program Național). Se apreciază că există următoarele metode de depistare a tuberculozei:

I. Depistarea clinică, realizabilă la aproximativ 7 din 10 cazuri noi de boală în cabinetul de consultație a medicului de familie. Aceasta vizează pe toți pacienții cu simptomatologie respiratorie cronică, simptome care nu cedează la tratament după aproximativ 3 săptămâni. Dacă la acestea se adaugă și eventuale informații epidemiologice privind proveniența din focar actual sau din trecut de tuberculoză, suspiciunea clinică este mai valoroasă. Așadar simptomatologie necaracteristică generală (febră, transpirație, scăderea în greutate, pierderea apetitului), sau de organe (în mod special tusea) sunt foarte evocatoare pentru supoziția tuberculozei mai ales când persistă după tratamentul aplicat. Adesea acestea se confundă cu bronșita tabagică, gripa, pneumonia, bronșiectazia, astmul, sindroame posttuberculoase, ceea ce duce – în situația întârzierii investigației ftiziologice –la diagnostic tardiv generator de mari implicații medicale, sociale și economice (atenție, posibilă culpă medicală).

Medicului de familie îi revine și obligația supravegherii clinice a tuturor membrilor de familie, a unui actual sau fost bolnav tbc pentru a surprinde semnele tuberculozei la momentul cel mai apropiat de debut. Finalizarea acestei munci se efectuează prin adresarea la cabinetul de ftiziologie din teritoriu cu solicitarea de investigații pentru precizarea de diagnostic.

Avantajele depistării clinice constau în accesibilitate, cost redus, posibilă precocitate diagnostică, eficiență ridicată, constituind primul filtru de depistare clinică.

Tuberculoza extrapulmonară este suspicionată în prezența simptomelor locale (os, ganglion, meninge) mai ales dacă există și context epidemiologic de contact și se dirijează în serviciile de specialitate.

II. În imediata completare a depistării clinice se situează depistarea bacteriologică, obligatorie la toți suspecții clinici. Principalul produs pentru cercetarea BK‑ului este sputa, care oferă informații de certitudine diagnostică dacă se respectă câteva condiții:

n    recoltarea foarte corectă a 3-6-9 eșantioane;

n    transport operativ la laborator (maximum 7 zile) în containere speciale dacă recoltarea s‑a făcut în teritoriu;

n    menținerea la frigider a probelor până la transport.

Tehnica recoltării corecte a sputei, transportul la laborator ca și completarea formularului care însoțește produsele patologice sunt consemnate pe larg în broșura „Controlul tuberculozei la nivelul Circumscripției Medicale” curs de instruire pentru medici generaliști, distribuit de noi în toate dispensarele medicale.

III. Depistarea biologică prin IDR, este utilizată în special la copii și tineri până la 24 ani ca și în diagnosticul tuberculozei adultului. Indicațiile, tehnica și interpretarea va fi detaliată în capitol special. Precizăm totuși că nivelul de la care reacția este considerată alergică necesitând control radiologic este 10-14 mm și P I-II la copii de 0-5 ani și 10-19 P I-II la 7-24 ani, mai ales dacă reacția are necroză, flictene și simptoame generale. Reacția de pe 20 mm are semnificație pentru restul populației.

IV. Depistarea prin radiofotografie se adresează:

1.   persoanelor cu risc crescut ca: foști bolnavi tbc, diabetici, silicotici, stomac operat, tratament cortizonic, noxe profesionale, contacți adulți din focar tbc, copii și tineri 0-24 ani cu reacție pozitivă, simptomatici, personal din unități antituberculoase.

2.   Persoane periclitante: cadre didactice, personal din sector alimentar, zootehnie, sector farmaceutic, alimentare cu apă.

3.   Depistări ocazionale: căsătorie, angajare, plecări în străinătate, plecări în stațiuni, înfiere de copii, donare de sânge, lăuzie, însoțitoare de copii din leagăn și secții de pediatrie, admitere în licee și învățământ superior.

V. Depistare prin anchetă epidemiologică care atunci când este corect efectuată (prin reala delimitare a arealului epidemiologic și inventarului adevăraților contacți) s‑a dovedit a avea o mare eficiență. Va fi dezvoltată ulterior.

 

DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI PULMONARE

1.   Diagnosticul de supoziție aparține medicului de familie;

2.   Diagnosticul de certitudine este stabilit de medicul de specialitate pe baza investigațiilor clinice, epidemiologice, bacteriologice, radiologice, biologice (IDR) și de laborator (teste de inflamație).

Diagnosticul de certitudine este doar cel etiologic rezultat din punerea în evidență a BK. Există însă un procentaj de cazuri neconfirmate bacteriologic care au etiologie tuberculoasă și a căror confirmare o face medicul de specialitate.


        Info pacient   /   Servicii medicale   /   Activități didactice   /   Cercetare & studii clinice   /   Publicații   /   Evenimente   /   Staff   /   Contact


Clinica de Pneumologie Iasi © 2002-2005 • Toate drepturile rezervate     Webmaster: dr Bolog Sorin


Design: Cristian APOSTU    
USERS OnLine Votati pentru noi!